După răsărit-eBook

După răsărit
  • ISBN: 9786060711865
  • An apariție: 2020
  • Autor: Oana Lazăr
  • Categorie: Poezie
  • Editura: Letras

Buy from letras

Într-o lume în care cuvintele ne cântăresc uneori existența, oamenii trec nepăsători pe lângă ele. Le privesc, le ascultă, le vorbesc, dar nu le înțeleg. Noaptea totul e neclintit. Liniștea se transformă în vânt și pare că vrea să cuprindă natura toată. Gândurile, emoțiile celor ce dibuiesc prin întuneric se accentuează, cuvintelor le cresc aripi și zboară prin aer. Titlul volumului sugerează o „deșteptare”, în sens figurat. Desemnează o perioadă în care mi-am exteriorizat toate stările sufletești, prin intermediul cuvintelor, într-o serie de poezii. Dar nu cuvintele sunt importante, ci mesajele din spatele lor în care se poate regăsi oricine.

Volumul de poezii După răsărit spune o poveste în care timpul ori ne ajuta, ori ne împiedică, în care libertatea ne aduce într-un punct unde e prea devreme pentru a ne îngădui adevaruri și prea târziu pentru a ne retrage. Limitele sunt cele care ne apropie, dar și cele care ne împiedică din a ne desăvârși, iar aceste limite sunt generate de noi înșine.

într-un colț de lume

Nu-i păsa nimănui

că înfloreau florile,

că într-un colț de lume

mingea unor copii juliți în genunchi

ajungea în curtea vecinului.

Raza apusului, ultima fărâmă

de lumină

de pe cerul unor oameni

care au orbit de atâta putere,

de atâta teroare,

se scurge pe chipul celor care

încă mai au răgazul

să o observe.

Prea liniște

Ploile astea

nu vor să se oprească,

sunt ca niște cuvinte

atât de vechi încât

am uitat ce înseamnă

și unde le-am citit prima oară.

Câmpul de război

e gol

toate tancurile, rachetele,

împrăștiate prin orașele goale,

se dau pierdute, ascunse

armatele, își caută dușmanii,

care nu mai exista demult.

Poate că n-au existat niciodată.

Ce cugetări

Ce cugetări se mai plimbă

pe valea unde am copilărit și

mi-am julit pentru prima oară genunchii (?)

împotriva lor

doar ochii mai bizuie încă,

în noaptea nepăsării,

a întunericului prin care dibuim

să mai găsim o urmă de iertare.

Primăvara pe geam

Primăvara nu se oprește să apară

nici măcar atunci când

încălzirea globală

veghează pământul

gata să usuce

sau să inunde

cu toată puterea

suflarea lumii.

O liniște bizară ne paște,

parcă aud cum cresc

mugurii copacilor departe

de ochii lumii.

Despre tăcerea cuvintelor

Trecerea timpului

e singurul lucru de care nu mă îndoiesc niciodată.

La vreme spunea că

o să ningă toată săptămâna,

dar de vreo două zile e soare, iar

zăpada începe să se topească

la fel cum se topesc cuvintele

înainte de a fi spuse.

Dar cuvintele nu contează oricum,

când își pierd sensul.

Poți să le spui azi, mâine sau peste o săptămână,

nu vor mai avea aceeași rezonanță,

același răsunet

și te vei trezi într-un moment în care

zgomotul unor cuvinte fără sens

e totuna cu liniștea.